Opera surprinde fațada maiestuoasă a unei biserici, ale cărei detalii complicate sunt redate prin spălări delicate de acuarelă. Arhitectura clădirii este punctul focal clar, atrăgând privirea cu ornamentația sa elaborată; aproape că poți simți piatra rece și veche și îți poți imagina ecourile din sălile sale sfinte. Compoziția concentrează privirea spectatorului asupra intrării grandioase, cu sculpturile ornamentate care par să șoptească povești despre credință și istorie.

Artistul folosește cu măiestrie lumina și umbra, cu atingerea delicată a soarelui care luminează fațada. Acest joc de lumini dă profunzime structurii clădirii. Figurile, deși mici, oferă o senzație de scară, ca și cum ai sta pe stradă, privind în sus. Sentimentul general este de serenitate și atemporalitate, invitând spectatorul să se oprească și să contemple frumusețea creației și a devotamentului uman.