Lucrarea oferă o narațiune alegorică profundă, în care figurile întruchipează mersul necruțător al timpului. Figurii centrale sunt reprezentate cu trăsături fizice exagerate; Timpul este simbolizat de un bătrân care poartă o coasă, un simbol puternic al mortalității. Atitudinea sa emană autoritate, dar semnifică și inevitabilitatea. În jurul său, se desfășoară diverse scene: tinerii care se bucură de festivități contrastează puternic cu contemplarea sumbră a anilor care au trecut. Amalgama haotică de obiecte risipite în prim-plan – fiecare cu un testament al efortului uman – atrage atenția asupra naturii efemere a vieții și ambiției. Peisajul, o combinație armonioasă de elemente urbane și naturale, evocă un sentiment de liniște întrerupt de prezența Timpului.

Lucrarea este împăturită cu complexitate emoțională; există o tensiune înnăscută între bucurie și tristețe, sărbătoare și disperare. Paleta de culori, compusă în principal din tonuri stinse punctate de accente vibrante, creează o atmosferă nostalgică, îndemnând spectatorii să reflecteze la propria mortalitate și la bucuriile efemere ale existenței. Ascunse în această scenă animată sunt simboluri ale bogăției, puterii și creației; totuși, tema de bază este clară—indiferent de realizări, Timpul conduce în final. Această piesă nu doar că servește ca un comentariu istoric asupra valorilor sociale ale epocii sale, dar rezonează și cu adevăruri universale, făcând-o o explorare atemporală a experienței umane.