În acest peisaj evocator, spectatorul este întâmpinat de un vechi turn de cimitir, care se ridică cu hotărâre în mijlocul ondulărilor moi ale unui câmp arat. Turnul, cu acoperișul său înclinat și fațada solidă din cărămidă, oferă un sentiment de atemporalitate, ca și cum ar fi fost martor la nenumărate schimbări de anotimpuri. În jurul său, doi fermieri pot fi văzuți muncind cu sârguință pământul, siluetele lor fiind modeste, dar esențiale într-o lume dominată de natură. Liniile ritmice ale câmpurilor arate îndreaptă privirea spre orizont, unde cerul se desfășoară în toată măreția sa, plin de nori dinamici care sugerează imprevizibilitatea vremii în viața rurală. Aici există o symfonie de tonuri atenuate; bogatele nuanțe de brun pământiu contrastează cu verdele proaspăt al câmpului, iar cerul noros este pictat în nuanțe moi de albastru și gri, creând o atmosferă calmantă, dar dramatică.

Parcă Van Gogh a surprins nu doar frumusețea fizică a Nuenenului, ci și esența existenței rurale – o viață strâns legată de pământ. Lucrările lui, expresive și energice, îmbogățesc scena cu mișcare, surprinzând fluxul vântului și șoaptele pământului. Impactul emoțional este palpabil; aproape poți simți greutatea cerului și căldura solului. Această lucrare, pictată în 1884, rezonează, de asemenea, cu dorința crescândă a artistului de a reprezenta luptele și frumusețea vieții cotidiene, marcând o tranziție de la lucrările sale anterioare către un stil mai introspectiv și încărcat de emoție, evidențiind un moment important în evoluția sa artistică.