O adunare de femei se desfășoară sub un cer vibrant, scăldat de soare, scena fiind plină de un sentiment de intimitate liniștită. Compoziția este împărțită, dar armonioasă, cu figuri aranjate într-un cerc liber, fiecare pierdută în propria lume, sau, poate, angajată într-o conversație liniștită. Folosirea îndrăzneață a culorilor de către artist atrage imediat atenția - un verde luxuriant, aproape nenatural, stă la baza scenei, punctat de stropi de roșu viu, albastru și strălucirea caldă a galbenului. Pensulațiile sunt vizibile, conferind o calitate brută, neșlefuită, care completează perfect subiectul.

Ești atras de detaliile specifice, texturile hainelor, schimbările subtile ale luminii pe pielea figurilor. Există un sentiment palpabil de moliciune, de timp suspendat și o apropiere de lumea naturală. Scena evocă un sentiment de căldură, atât din cadrul fizic, cât și din legătura nespusa dintre femei. Alegerea subiectului de către artist și modul în care îl prezintă sugerează o fascinație pentru surprinderea momentelor de contemplare senină.