Tabloul surprinde o femeie nudă odihnindu-se pe malul apei, figura ei fiind relaxată, scăldată într-o lumină caldă și liniștită. Fundalul este dominat de trestii închise la culoare, iar în depărtare se zăresc bărci ce traversează răbdător suprafața lacului. Pielea deschisă și părul auriu al femeii strălucesc cald pe nisipul liniștit.

Tehnica folosită combină modele moi, aproape sculpturale, cu pete plate de culoare ce conferă întregii compoziții o atmosferă aproape onirică și ușor suprarealistă. Paleta cromatică este restrânsă dar bogată, dominată de tonuri calde de piersică, verde și albastru estompat, evocând lumina difuză a după-amiezei târzii. Din punct de vedere emoțional, lucrarea transmite o stare de singurătate liniștită și introspecție, reflectând explorările artistice ale începutului secolului XX asupra figurii umane în natură.