În această scenă evocatoare, un grup de femei lucrează cu dăruire în câmpuri, figurile lor mici, dar semnificative în fața peisajului pământesc vast. Liniile sinuoase create de pământul arat ghidează privirea pe întreaga pictură, imitând aproape ritmul mișcărilor femeilor în timp ce adună și pregătesc pământul într-un mod metodic. Cerul întunecat de deasupra, atins de nuanțe de albastru și chihlimbar, sugerează o atmosferă schimbătoare, reflectând poate incertitudinea naturii și a muncii. Fiecare figură este surprinsă cu tușe rapide și încrezătoare, care dezvăluie admirația artistului pentru rezistența lor, fustele lor atingând pământul, robuste, dar grațioase. Pictura pulsează de energie: privitorul poate aproape auzi sunetele pământului care este lucrat și simți camaraderia împărtășită între aceste muncitoare.

Alegerea paletei de culori a lui Van Gogh este deosebit de remarcabilă; tonurile pământii domină lucrarea, cu verniluri adânci și brunuri bogate ce întruchipează pământul fertil, în timp ce detaliile vibrante ale hainelor figurilor se evidențiază ca petale în mijlocul solului. Acest contrast invită la reflecție asupra muncii dure, dar esențiale a vieții de zi cu zi. Contextul istoric de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când economiile rurale depindeau în mare măsură de munca manuală, adaugă o adâncime narațiunii, amintindu-ne despre contribuțiile adesea trecute cu vederea ale femeilor în agricultură. Aici, Van Gogh își împietrește strădania, canalizând atât respectul, cât și empatia sa, invitându-ne să apreciem perseverența lor sub un cer tumultuos care plutește peste munca lor asiduă.