Opera cuprinde un peisaj vertical impresionant, o scenă de iarnă fascinantă care invită privirea să exploreze o lume mistică acoperită de zăpadă. Artistul surprinde munți înalți, acoperiți de zăpadă, vârfurile lor fiind împodobite cu o textură bogată care evocă atât măreția, cât și liniștea; aproape că poți simți frigul din aer doar privind contururile lor albe. În prim-plan, un singur pin rezistent se sprijină de o stâncă, ramurile sale răsucite arcându-se grațios, sugerând ani de rezistență la intemperii. Jos, o modestă casă din lemn stă liniștită, adăugând căldură acestei pânze altfel reci; privitorul este atras de liniștea ei, reflectând asupra vieților celor care ar putea numi acest loc izolat acasă.

Pe măsură ce privirea ta se îndreaptă mai departe în operă, întâlnești cascade ce se revarsă și un ceață ușoară ce învăluie baza munților, creând o calitate visătoare ce te transportă într-un alt regat. Echilibrul dintre întuneric și lumină în lucrare scoate în evidență tehnica excepțională a lui Wu Hufan, folosind cerneală pentru a crea adâncime și dimensiune, în timp ce stropi de culoare adaugă o delicatețe în mijlocul peisajului rece. Există un ritm delicat în interacțiunea formelor stâncoase neregulate și a apei curgătoare; aceasta răsună cu o contemplație tăcută, răsunând pentru totdeauna cu șoaptele naturii, întruchipând atât forța, cât și fragilitatea în frumusețea sa.