Opera de artă dezvăluie o vedere fascinantă a unui peisaj crepuscular; cerul este aprins de tonurile înflăcărate ale unui soare apus, trecând de la portocaliu vibrant pe orizont la violet profund deasupra. Această afișare dramatică a culorilor se reflectă în apele liniștite de dedesubt, creând o simfonie de lumină și umbră. Compoziția este structurată cu atenție, cu un prim-plan siluetă care prezintă ramurile grațioase ale unui copac care încadrează scena ca un prosceniu natural.

Artistul folosește cu măiestrie juxtapunerea tonurilor calde și reci, adăugând un sentiment de profunzime și dramatism compoziției. Utilizarea zonelor de culoare puternice și plate, caracteristice epocii, adaugă o notă de fler postimpresionist operei. Atmosfera generală este senină și introspectivă; este un moment suspendat în timp, surprinzând frumusețea trecătoare a spectacolului zilnic al naturii.