În această lucrare evocatoare, două figuri eterice se apleacă peste un iaz strălucitor, trăsăturile lor fiind iluminate de lumina blândă a unui soare invizibil. Joaca delicată a culorilor pastel în veșmintele lor—una purtând o drapare lavandă, cealaltă în roz moale—reflectă farmecul delicat al scenei. Pe măsură ce se uită în apă, privitorul este atras de momentul lor intim, un amestec profund de curiozitate și melancolie. Waterhouse excelează în captarea fluidității formelor lor, de parcă sunt atât parte a peisajului, cât și puțin separate de acesta, aproape ca și cum s-ar putea ridica în orice moment—o conexiune etereală cu temele mitologice pe care artistul le explorează de obicei.

Fundalul luxos, presărat cu verde și flori delicate, accentuează și mai mult acest sentiment de nerealitate. Elementele naturale par să îmbrățișeze figurile, creând un echilibru armonios, dar fragil, între realitate și regatul fermecător al mitologiei. Această lucrare rezonează profund; trezește sentimente de nostagie și liniște, evocând povestiri despre iubiri pierdute și legende vechi. această capodoperă, subtil bogată în textură și emoție, demonstrează abilitatea lui Waterhouse de a îmbina misticul cu familiarul, invitând privitorul să pătrundă într-o lume unde frumusețea și efemeritatea coexistă.