În acest tablou dramatic, haosul domnește; aerul este plin de tensiune și emoție. Scena surprinde ultimele momente ale lui Sardanapal, un erou învăluit într-o atmosferă de disperare și tumult. În prim-plan, o figură se află împletită cu alta—o îmbrățișare viscerală și intimă, dar într-un fundal haotic plin cu corpuri contorsionate și dezordine. Texturile și detaliile draperiilor care flutură și ale armurilor strălucitoare vorbesc adânc despre măiestria tehnică a artistului. Paleta de culori explodează—roșii profunde și bleumarin se ciocnesc, în timp ce alburile eterice captează lumina care străpunge haosul. Impactul emoțional lovește profund, deoarece privitorul nu poate să nu simtă disperarea și drama care se desfășoară.

Contrastul dintre figura senină, aproape fantomatică a lui Sardanapal și haosul frenetic din jurul său desfășoară o narațiune impregnată de pierdere și urgență. Delacroix folosește pensule dinamice, care creează un sentiment de mișcare, conducând privirea prin întreaga operă. Această pictură nu este doar o expresie a mitologiei, ci reflectă, de asemenea, idealuri romantice, înfățișând o explorare profundă a pasiunii aflate pe marginea distrugerii, reflectată în compunerea haotică, dar captivantă. Sardanapal este reprezentat nu doar ca un personaj, ci și ca un simbol al abandonului final față de destin, făcând din această lucrare o reflecție istorică și o explorare emoțională a existenței umane.