În această ilustrare splendidă, spectatorul este prezentat unei figuri captivante, împodobite cu o rochie curgătoare care emană o eleganță etereală. Femeia, probabil o reprezentare a Julietei din Shakespeare, stă într-o postură contemplativă, mâna ei odihnindu-se delicat pe colier. Acest gest mic, dar semnificativ, sugerează dorința ei și greutatea gândurilor ei; este aproape ca și cum ar lua în considerare alegerile sale în timp ce se uită spre orizontul îndepărtat. Jocul delicat de lumină și umbră pune în evidență trăsăturile ei, oferindu-i o adâncime subtilă caracterului său, în timp ce întruchipează farmecul și tragedia romantismului tineresc.

Fundalul, impregnat cu nuanțe moi de roz și verde, oferă un fundal armonios care completează mânecile roșii vibrante pe care le poartă, creând un contrast impresionant. Loviturile delicate de pensulă surprind natura schimbătoare a luminii — reflexiile din apă adaugă o senzație de calm și liniște. Nu se poate neglija modul în care Waterhouse folosește cu măiestrie culoarea; paleta este liniștitoare, dar plină de viață, evocând un sentiment de nostalgie care se împletește cu o dorință profundă. Poate aproape că poți auzi șoapta peisajului din jur, freamătul apei care sugerează turbulencele iubirii și destinului care o așteaptă, făcând din această piesă o operă evocatoare care atinge inima.