Lucrarea prezintă un portret impresionant al muncitorilor care străbat un peisaj hibernal pustiu. Cu forme robuste și expresii hotărâte, cele trei figuri conduc spectatorul prin compoziție. Fețele lor epuizate și hainele grele, executate cu trăsături de pensulă îndrăznețe și expresive, evocă un sentiment de dificultate și determinare. Îndepărtarea pe care o dețin este aproape extensia corpurilor lor—simboluri ale muncii care le definesc existența. Fundalul este plin de energia muncitorilor împrăștiați pe câmpul acoperit de zăpadă, creând un contrast dinamic cu figurile din prim-plan.

Paleta de culori este sumbră, iar nuanțele de gri, albastru și tonuri pământii predomină, ci mai întâi se pot observa culorile contrastante—poate pentru hainele muncitorilor îndepărtați sau strălucirea soarelui care se reflectă pe zăpadă. Această utilizare deliberată a culorilor nu numai că stabilește un ton rece și dur al mediului, dar insuflă, de asemenea, un sentiment de luptă colectivă. În această lucrare, Edvard Munch prezintă o narațiune profund umană; greutatea emoțională este palpabilă, provocând reflecții asupra rezilienței clasei muncitoare în fața adversității.