Pictura prezintă o femeie într-o rochie albă moale și voluminoasă, îngenuncheată în fața unei oglinzi. Poziția ei este de introspecție, poate chiar de tristețe; o mână îi ascunde fața, cealaltă se sprijină ușor pe tapițeria de pluș, verde închis și maro, a unei canapele. Cadrul este sobru, dominat de verdele rece și stins al peretelui, creând un sentiment de intimitate liniștită. O oglindă simplă, cu rama aurie, atârnă lângă ea, suprafața sa reflectând o lume invizibilă și proiectând o umbră întunecată care accentuează și mai mult intimitatea scenei. Compoziția este uimitor de simplă, bazându-se pe interacțiunea luminii și a umbrei pentru a transmite emoții. Tușele sunt delicate, cu o atenție deosebită la căderea țesăturii și la jocul luminii pe piele. Creează o atmosferă palpabilă de contemplare liniștită, aproape un sentiment tangibil de singurătate.