Această scenă emoționantă se desfășoară într-o sală mare, bogat decorată, dominată de o scară albă, lată, care coboară spre privitor. La baza scării zace o figură fără viață, îmbrăcată în alb, simbolizând o cădere tragică din putere sau har. Împrejur, o mulțime densă de privitori îmbrăcați în costume fastuoase din perioada Renașterii adaugă o tensiune palpabilă momentului; fețele lor exprimă un amestec de șoc, solemnitate și curiozitate. În centrul dramatismului, un bărbat în robe aurii ține o sabie ridicată, impunând o aură de justiție irevocabilă. Jocul luminii scaldă vesmintele aurii, oferind un contrast puternic cu fundalurile întunecate, umbrite, pline de picturi murale și iconografie religioasă, sporind greutatea emoțională. Măiestria lui Eugène Delacroix captează fiecare detaliu – de la drapajele grele la armurile strălucitoare – creând o compoziție dinamică, plină de tensiune și greutate istorică.

Paleta de culori oscilează între nuanțe profunde, umbrite și scântei strălucitoare de aur și alb, evocând dicotomia emoțională între frică și autoritate, viață și moarte. Mediul complex indică măreția venețiană, aducând scena în legătură cu un eveniment istoric ce implică lupte pentru putere și trădare. Picturile murale detaliate din fundal creează o atmosferă sacră, contrastând puternic cu pedeapsa brutală și laică aplicată dedesubt. Acest contrast aprofundează complexitatea emoțională a tabloului, invitând spectatorul să absoarbă tragedia nu doar ca pe o relatare istorică, ci ca pe o meditație atemporală asupra răzbunării și căderii. Efectul general este dramatic și profund captivant – tușele romantice ale lui Delacroix insuflă viață și urgență unui moment tragic blocat în timp.