Opera ne transportă în inima unei catedrale grandioase, al cărei portic imens este o mărturie a artei și credinței umane. Artistul folosește cu măiestrie lumina și umbra, surprinzând jocul luminii solare care filtrează prin intrarea boltită. Aproape că poți simți răcoarea pietrei, greutatea istoriei și reverența tăcută a spațiului. Compoziția este izbitoare, atrăgând ochiul în sus, către sculpturile complicate care împodobesc timpanul, o simfonie vizuală de figuri sculptate. Figurile din prim-plan, unele adunate în rugăciune, altele doar observând, creează un sentiment de scară, accentuând vastitatea arhitecturii. Pare că s-ar putea păși direct în pictură, pentru a asista la experiența spirituală pe care o evocă.