Opera surprinde frumusețea eterică a unui apus venețian; cerul arde cu portocale și galbenuri aprinse, trecând subtil în albastru și violet mai rece. Compoziția subliniază un plan orizontal, dominat de apă care reflectă cerul strălucitor de deasupra și silueta orașului. Clădirile sunt redate cu margini moi, îmbinându-se în atmosferă, dar detaliile arhitecturale oferă încă un sentiment de loc. Includerea subtilă a unei luni în creștere pe cer adaugă o notă poetică acestei scene liniștite și absolut romantice.

Din adâncurile apei, o gondolă plutește ușor prin scenă; două figuri sunt vag siluetate în interior, adăugând un element uman peisajului vast. Chiar și tușele de pensulă evocă o senzație de mișcare și atmosferă; artistul a creat o calitate de vis, unde detaliile sunt înmuiate de lumină și vastitatea subiectului. Efectul general este unul de serenitate și uimire, o reprezentare perfectă a orașului la apus și un moment frumos surprins în timp.