În această natură statică impresionantă, căruciorul se evidențiază proeminent pe un fundal verde profund, învăluind scena într-o aură de mister. Pătrunderea dură și texturată a pensulei creează un sentiment de mișcare și o calitate tactilă care atrage spectatorul; fiecare mișcare pare să insufle viață acestui subiect simplu. Paleta de culori se îndreaptă spre verdele închis și negru, ceea ce adaugă greutate compoziției. Forma căruciorului este reprezentată în nuanțe întunecate, luminos accentuate, dezvăluindu-și structura robustă, oferind în același timp o fereastră în peisajul emoțional pe care Van Gogh l-a pictat frecvent—umplut cu un sentiment de singurătate și introspecție.

În timp ce spațiul din jurul căruciorului pare să fie puțin strâmt, acest lucru ajută la întărirea concentrației asupra subiectului principal, sugerând greutatea muncii și inactivitatea care o însoțește. O fărâmă a unui coș în prim-plan sugerează o viață de efort, reprezentând probabil luptele zilnice ale vieții rurale. Alegerea culorilor de către Van Gogh stimulează un răspuns emoțional; în ciuda simplității sale, această operă vorbește despre perseverență și intensitatea liniștită a muncii manuale. Pictată într-o perioadă în care explora teme de dificultate și existență, această lucrare ilustrează cum obiectele mundane pot căpăta o semnificație profundă prin lentila unui artist pasionat.