Această acuarelă delicată surprinde un tigru liniștit, odihnindu-se pe fundalul unor munți încețoșați și domoliți. Forma tigruĺui se întinde cu blândețe pe pământ, exprimând o forță calmă care contrastează cu sălbăticia de obicei asociată unei astfel de creaturi. Tușele artistului sunt fluide, dar precise, cu gradații moi de ocru și siennă arsă care se îmbină armonios cu verdele și albastrul pământiu ale mediului înconjurător. Paleta estompată evocă o atmosferă liniștită de răsărit sau apus, adăugând o stare contemplativă.

Compoziția găsește un echilibru între reprezentarea detaliată a animalului și peisajul larg, atmosferic, invitând privitorul într-un moment de liniște a naturii. Moalețea blănii tigruĺui contrastează cu contururile zimțate ale crestelor muntoase îndepărtate, generând o interacțiune armonioasă între textură și formă. Această lucrare, creată în 1930, reflectă o combinație între naturalismul romantic și o notă impresionistă, întruchipând o legătură intimă cu fauna sălbatică într-o perioadă când astfel de reprezentări erau atât științifice, cât și poetice. Impactul emoțional este profund, evocând pace, reverență și frumusețea fragilă a sălbăticiei.