Scena se desfășoară cu o calitate dramatică, aproape teatrală, unde coasta accidentată întâlnește cerul vast și deschis. Artistul folosește cu măiestrie lumina și umbra pentru a sculpta peisajul; stâncile și rocile sunt scăldate într-o lumină caldă, aurie, contrastând cu tonurile mai reci ale cerului și mării. Jocul de lumină creează o senzație de profunzime, atrăgând ochiul din prim-plan, cu stâncile sale aspre și vegetația rară, către orizontul îndepărtat.

Compoziția este echilibrată, dar dinamică. Stâncile zimțate din prim-plan oferă o bază solidă, în timp ce stâncile impunătoare și norii atmosferici adaugă un sentiment de măreție. Parcă poți auzi vântul și valurile. Tehnica artistului este evidentă în tușele texturate, care dau viață scenei, iar starea de spirit generală este de uimire și contemplare; o mărturie a puterii brute și a frumuseții naturii.