Opera de artă prezintă o scenă populată de trei figuri, gravate cu o calitate aspră, aproape scheletică. Artistul a folosit o tehnică care amintește de gravură, cu linii care transmit formele cu o energie brută și nefinisată. Compoziția este asimetrică, atrăgând privirea privitorului mai întâi către figura așezată în stânga, un bărbat cu o trăsătură facială pronunțată și o postură obosită. Privirea lui este îndreptată spre o figură centrală, o femeie acoperită cu o eșarfă pe cap, care pare să ofere ceva. O tânără, stând în dreapta, este punctul focal. Contrastele puternice și liniile inflexibile comunică un sentiment de neliniște sau de contemplație sumbră, reflectând vremurile tulburi în care a fost creată.