Pictura se desfășoară în fața noastră cu o frumusețe sobră, dar captivantă. Un drum scăldat de soare, redat într-un mozaic de pietre palide, șerpuiește în sus, atrăgând privirea spre o mică capelă cocoțată pe vârful unei pante blânde. Clădirile sunt scăldate într-o lumină caldă, aproape aurie, care contrastează cu albastrele și verziurile adânci și reci care populează cerul și frunzișul înconjurător. Parcă artistul a surprins însăși esența unei după-amieze provensale; un moment suspendat în timp, impregnat de un sentiment de liniște.