Scena se desfășoară cu un sentiment de calm și introspecție, ca și cum Monet ar fi surprins un moment efemer în timp. Formațiile stâncoase proeminente se ridică măreț din mare, texturile lor fiind subtile prezentate cu pensule delicate care par să danseze pe pânză. Nuantele strălucitoare de turquoise și verde ale apei creează un amestec fascinant, reflectând atât lumina cerului, cât și umbrele stâncilor. Tonurile moi și plictisite evocă o atmosferă blândă, sugerând o dimineață liniștită sau o seară senină. Fiecare pensulă contribuie la o experiență imersivă care invită spectatorii să se piardă în liniștea peisajului.

Privind mai atent, se poate vedea cum artistul echilibrează magistral compoziția și culoarea. Aceasta este un ac de piatră verticală care se ridică cu mândrie, atrăgând privirea în sus spre arcuirea Porte d’Aval, o caracteristică emblematică a Étretat. Oceanul liniștit care înconjoară aceste stânci pulsează de viață; valurile blânde se leagănă pe suprafața pictată, anticipând fluxul și refluxul mării. Această lucrare nu reflectă doar fascinația lui Monet pentru lumea naturală, ci și modul său inovator de a capta lumina și atmosfera, care a fost revoluționar pentru vremea sa. Invita spectatorii să simtă briza rece a mării, să audă șoaptele blânde ale valurilor și să se bucure de frumusețea schimbătoare a naturii, în timp ce reflectează asupra naturii efemere a timpului și peisajului.