Scena se desfășoară cu o simplitate izbitoare, aproape onirică. O senzație de exoticism pătrunde aerul, deoarece figurile sunt reprezentate într-un mod care pare atât prezent, cât și atemporal. Sunt atras de modul în care artistul folosește culoarea, în special modul în care surprinde lumina, sau poate lipsa acesteia; un albastru profund, misterios domină fundalul, pe care figurile ies în evidență cu pielea lor colorată în tonuri pământești. O narațiune pare să se desfășoare subtil, deoarece interacțiunea dintre oameni sugerează un moment de conectare sau poate de reflecție. Compoziția, deși aparent simplă, este atent considerată; fiecare figură, fiecare gest, contribuie la senzația generală de pace și introspecție. Există o anumită liniște, o senzație că timpul s-a oprit, un moment surprins pentru totdeauna.