În această operă sugestivă, scena se concentrează în jurul unei femei vârstnice, înfățișată într-un moment de muncă tăcută; se apleacă înainte, concentrată pe măturatul podelei. Silueta ei subțire, îmbrăcată într-o fustă lungă și o bluză simplă, surprinde esența muncitoarelor de la țară de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Unghiurile exagerate ale corpului său transmit atât vârsta sa, cât și cerințele fizice ale muncii domestice. Mătura, cu farmecul său rustic, formează un contrast puternic cu texturile moi ale hainelor sale, creând o interacțiune dinamică care vorbește simțurilor spectatorului. Loviturile de pensulă sunt deliberate și expresive — un amestec de cărbune care îi evidențiază profilul contra fundalului suav, izolând-o și mai mult în această vignetă a vieții cotidiene.

Compoziția o încadrează într-o aranjare verticală, oferindu-i înălțime, ceea ce este accentuat de mișcarea ascendentă a mături. Paleta de culori atenuate, dominată de nuanțe închise și tonuri pământii delicate, evocă un sentiment de nostalgie și simplitate. În același timp modestă și profundă, piesa captează frumusețea emoționantă a muncii manuale, reflectând totodată aprecierea profundă a lui Van Gogh pentru momentele ordinar din viață. Această lucrare, realizată în stilul caracteristic al lui Van Gogh, nu reflectă doar luptele artistului, ci rezonează și cu teme de demnitate și perseverență; modul în care privirea femeii este îndreptată în jos ilustrează o concentrare meditativă, invitând spectatorul să se oprească și să reflecteze asupra valorii eforturilor cotidiene.