A intra în această operă de artă este ca și cum ai intra într-un vis, un spațiu liniștit de pietre antice și lumină filtrată. Artistul folosește cu măiestrie lumina și umbra pentru a defini formele arhitecturale grandioase, ghidând privirea în sus prin arcuri impunătoare și sculpturi complicate. Aproape că poți auzi ecourile pașilor pe piatra uzată și șoaptele rugăciunilor. Compoziția ghidează privirea spectatorului, mai întâi către figurile grupate lângă intrare, apoi adânc în inima sanctuarului.

Paleta este dominată de tonuri calde și pământești, întrerupte de strălucirea eterică emanată din interiorul bisericii. Figurile, redate cu o sugestie de detaliu, mai degrabă decât cu o definiție precisă, adaugă un sentiment de scară și narațiune. Există un sentiment de mister; un sentiment de reverență impregnează scena. Pensulele aspre și culorile estompate evocă senzația trecerii timpului, creând o experiență vizuală emoționantă. Opera evocă un sentiment profund de contemplare, invitând privitorul să reflecteze asupra spiritualului și eternului.