O perspectivă extinsă se desfășoară în acest peisaj, reprezentând o scenă liniștită, scăldată în lumina blândă—nuanțele de verde se întind larg pe pânză, bogăția lor evocând vitalitatea proaspătă a naturii. Prima parte este un covor de vegetație luxuriantă, creat cu și mai delicate tușe de pensulă care sugerează mișcare și viață; mici pete de lumină jucăușe dansează pe suprafață, animând și mai mult vegetația. În depărtare, o roabă modestă stă solitară, poate sugerând activitatea umană în această întindere vastă, în mare parte neatinsă, sugerând astfel o intersecție între frumusețea naturală și eforturile vieții rurale.

Compoziția este atât extinsă, cât și primitoare. Cu linia orizontului ușor ridicată, cerul se deschide, trecând la nuanțe subtile de gri și pasteluri estompate. Peisajul îndepărtat, poate un reflex al stării contemplative a lui Van Gogh, comunică un profund sentiment de pace în timp ce invită spectatorii să reflecteze asupra povestirilor muncitorilor neobosiți care îngrijesc câmpurile. Paleta terros modul—de la verdele adânc la griul nuanțat al cerului—creează o atmosferă armonioasă, dar melancolică, stârnind sentimente de nostalgie în timp ce sărbătorește liniștea adesea trecută cu vederea a naturii în mijlocul vieții agricole. Această piesă, realizată în 1883, rezonează cu cele mai simple bucurii ale muncii și frumusețea singurătății, capturând esența adâncii legături dintre Van Gogh și peisajele rurale care au inspirat o mare parte din opera sa.