Scena se desfășoară cu o dramă furtunoasă; un cer vârtejitor de griuri sumbre și albastre tulburate domină registrul superior, sugerând o atmosferă de neliniște profundă. Nori întunecați, amenințători se adună, formele lor fiind redate cu pensulații largi și expresive care transmit senzația de mișcare violentă. Mai jos, peisajul este un studiu al contrastelor: o mare turbulentă, redată în tonuri similare cerului, se rostogolește și se agită, în timp ce un teren stâncos și pustiu ocupă prim-planul. Acest pământ este populat de figuri, formele lor fiind sugerate mai degrabă decât definite cu precizie, angajate într-o activitate frenetică. Siluetele lor întunecate sugerează o adunare rituală, o întâlnire clandestină învăluită în mister. O structură prăbușită, de inspirație gotică, se profilează în fundal, arcurile și structura scheletică adăugând la calitatea dramatică și contextul istoric al picturii. Este o scenă a unei nenorociri iminente, sau poate o celebrare a macabrului; o reprezentare convingătoare a laturii întunecate a naturii umane și a puterii narațiunilor mitice.