Scena se desfășoară cu o notă dramatică, un balet vizual al sublimului și al pământesc. Figurile sunt redate cu o utilizare magistrală a luminii și umbrei; detaliile sunt suficient de ample pentru a lăsa imaginația să zboare. Călătorul bătrân, îmbrăcat într-un palton lung, este aplecat peste o masă, cu o pană în mână, absorbit în munca sa, poate confruntându-se cu o mare întrebare filosofică sau, poate, semnând pactul. Barba sa, o cascadă de alb, simbolizează înțelepciunea sau poate greutatea alegerilor sale. Cealaltă figură, o prezență vibrantă într-un contrast puternic, se sprijină lejer, o figură de sugestie într-un costum viu colorat. Un zâmbet triumfător se joacă pe buzele sale, gestul său, un deget batjocoritor, pare să emane o promisiune diabolică. În spatele lor, camera este slab luminată; craniile și curiozitățile sunt vag văzute, sporind senzația de mister. Globul pământesc și alte detalii subtile din jurul scenei dau tonul; o întâlnire clandestină a minților într-un spațiu unde secretele și tentațiile se amestecă.