Scena se desfășoară cu o simfonie industrială liniștită, în care fabrica domină compoziția. Artistul folosește o paletă de culori moi, estompate, împrumutând scenei o calitate cețoasă, aproape onirică. Fumul care se ridică din coșurile înalte este o amintire dură a revoluției industriale a epocii, dar nu pare amenințător; mai degrabă, se amestecă cu cerul înnorat. Apa din prim-plan reflectă clădirile și cerul, creând un sentiment de profunzime și seninătate.

Tușele sunt libere și vizibile, o marcă a stilului impresionist, surprinzând efectele trecătoare ale luminii și atmosferei. Malurile râului sunt luxuriante de vegetație, oferind un contrast cu liniile dure ale fabricii. Această juxtapunere a naturii și a industriei adaugă un strat interesant operei. Efectul general este al unei observații blânde, un moment înghețat în timp, surprinzând esența unui loc și a unei epoci specifice. Utilizarea abilă a culorii și a luminii de către artist conferă scenei un sentiment de calm, chiar și cu subiectul industrial.