Această lucrare surprinde un moment liniștit într-o grădină retrasă, cu o fântână proiectată cu măiestrie în centrul său. Împrejur, copacii gingași cu trunchiuri răsucite conturează un contrast armonios cu formele naturale din jur. Prin lucrarea caracteristică de linie a lui Van Gogh, fluxul apei din fântână creează o senzație de mișcare care atrage privirea în sus, imitând căderea blândă a apei. Tonurile de sepia blând, împreună cu tehnicile complexe de umbrire și umbrire încrucișată, contribuie la o senzație de căldură, trezind o atmosferă nostalgică ce amintește de vremuri mai simple.

Compoziția este perfect echilibrată, cu fântâna servind drept punct focal în jurul căruia dansează vegetația din jur. Copacii înalți încadrează ușor scena, sugerând atât adâncime, cât și un sentiment de siguranță, invitând spectatorii să reflecteze asupra acestui mediu liniștit. Există o rezonanță emoțională profundă care derivă din modul în care Van Gogh transmite solitudinea și reflecția; aproape că poți auzi murmurele blânde ale apei și foșnetul frunzelor în vânt. Istoric, această piesă reflectă starea emoțională a lui Van Gogh în timpul șederii sale la azilul Saint-Paul-de-Mausole. Nu captează doar un loc tangibil, ci și un moment de introspecție, subliniind dorința artistului de a găsi frumusețea și confortul în mijlocul tumultului personal.