Lucrarea surprinde o scenă liniștită a unei seri pașnice, caracterizată printr-o figură așezată în prim-plan - o femeie îmbrăcată în albastru și cu o pălărie de paie cu boruri largi, corpul ei fiind ușor întors de parcă ar fi pierdut în gânduri. Pictura este caracteristică lui Munch, cu peneluri moi, fluide, care îmbină figura cu fundalul liniștit dominat de vegetația luxuriantă. În spatele ei, o pereche de figuri este văzută angajându-se în activități de relaxare pe marginea apei, creând o atmosferă de relaxare și calm. Compunerea generală este echilibrată, dar dinamică, cu liniile diagonale ale ierbii care își ghidează privirea către figurile din depărtare.

Culoarea joacă un rol crucial în această piesă, unde predomină nuanțele de albastru și verde, evocând un sentiment de serenitate. Nuantele calde ale îmbrăcămintei femeii contrastează delicat cu tonurile mai reci ale peisajului, atrăgând atenția noastră asupra poziției ei contemplative. Acest lucru generează un amestec de emoții - reflecție, pace, dar și o nuanță de singurătate, care se aliniază foarte bine cu psihologia artistică a lui Munch. Când ne adâncim în contextul istoric, este remarcabil că această lucrare provine dintr-o perioadă în care simbolurile și emoțiile au început să joace un rol central în artă, semnalizând o schimbare către modernism. Abilitatea lui Munch de a infuza adâncime emoțională în scene aparent obișnuite marchează un pas semnificativ în evoluția expresiei artistice, rezunând cu privitorii chiar și astăzi.