Se desfășoară o reprezentare în alb și negru, puternică; un oraș cu clădiri impunătoare umbrește figurile din prim-plan. Utilizarea magistrală a liniei de către artist creează un sentiment de profunzime, cu detalii arhitecturale meticulos redate, care par să se retragă în depărtare. Compoziția este izbitoare; un bărbat stă în picioare, brațele sale întinse într-un gest care spune multe - poate o rugăminte tăcută sau un gest de neputință. Lângă el, o femeie plânge; un copil se agață și un pachet, care probabil conține toate posesiunile lor pământești, este aproape, simbolizând viețile lor dezrădăcinate. Atmosfera generală este de pustiire și disperare, măreția orașului contrastează puternic cu mizeria vizibilă a familiei. Opera de artă surprinde cu putere prețul uman al dificultăților economice, o epocă definită de incertitudine și pierdere.