O figură singuratică se prăbușește pe o masă, cu capul îngropat în brațe; stiloul și cerneala sugerează un moment de epuizare intelectuală sau o coborâre în somn. În jurul acestei figuri, o grădină zoologică de coșmar prinde viață: bufnițe cu ochi pătrunzători și lilieci, toți pâlpâind din fundalul întunecat. Întunericul este umplut de forme grotești, un contrast puternic cu figura umană care pare să cedeze greutății somnului sau, poate, poverii gândirii. Alegerea artistului pentru gravură conferă o calitate texturată; liniile și hașurile încrucișate creează iluzia unei lumi pline de o frică palpabilă. Compoziția ghidează ochiul către inscripția de pe masă, un mesaj clar despre consecințele abandonării rațiunii. Aceasta este o reprezentare viscerală a preocupărilor artistului cu privire la pericolele ignoranței și potențialul nelimitat al imaginației.