Portretul surprinde o clipă senină, cu o calitate moale, aproape eterică. Subiectul, o femeie, privește cu o expresie blândă și gânditoare. Tehnica artistului este evidentă în tușele delicate, dând impresia unui schițe, mai degrabă decât a unei lucrări finite. Fundalul este o spălare de albastru pal, creând o atmosferă încețoșată care accentuează forma subiectului.

Interacțiunea culorilor este subtilă, cu tonuri estompate de verde, roșu și galben folosite pentru a defini ținuta și trăsăturile ei. Reprezentarea nu este despre realismul perfect; în schimb, este despre captarea unei stări de spirit și a esenței persoanei. Pensulația, vizibilă dar rafinată, sugerează o atenție atentă la detalii, dar care favorizează evocatorul față de precis. Privind-o, simt o intimitate liniștită. Portretul pare să șușotească povești de la sfârșitul secolului al XIX-lea.