Scena este plasată pe o platformă stâncoasă înaltă unde o femeie șade cu o prezență regală, senină dar puternică. Ea poartă o rochie albastră împodobită cu stele albe delicate și o bluză albă dedesubt, cu părul aurit împodobit cu o coroană — posibil simbolizând înțelepciunea sau inspirația. În jurul ei, figuri de cherubi jucăuși cu trupuri pline, aproape translucide, contrastează cu tonurile terestre ale stâncilor. Acești cherubi, care cântă la instrumente muzicale și poartă cununi, par să reprezinte muzele sau spiritele poeziei, insuflând scenei un simț mitic al creativității.

Tehnica artistică combină tușe delicate și conturate: muntele și cerul din fundal se dizolvă într-o ceață subtilă, intensificând atmosfera onirică, în timp ce femeia și cherubii sunt redați cu mai multă claritate, atrăgând atenția. Paleta culorilor combină tonuri de maro și gri estompate cu accente vibrante de albastru și nuanțe calde ale pielii, echilibrând solemnitatea cu vitalitatea. Compoziția este fluidă; mișcarea circulară a cherubilor conduce privirea în mod natural către figura centrală, evocând o reacție emoțională atât liniștitoare, cât și înălțătoare. În context istoric, această lucrare reflectă idealizarea romantică a iluminismului intelectual și artistic din secolul XVIII sau începutul secolului XIX, oferind un omagiu etern inspirației creative.