Lucrarea prezintă un portret impresionant al unei femei, ai cărei trăsături definitorii sunt accentuate de măiestria artistului. Privirea subiectului este directă—audace, dar contemplativă—creând o conexiune profundă cu spectatorul. Îmbrăcată în haine simple, mititele, femeia poartă o bonetă albă care contrastă cu îmbrăcămintea sa întunecată. Fundalul este o amestecare armonioasă de verzi adânci și nuanțe de maro, care sporește figura, aproape că o îmbrățișează în umbre și îndreaptă atenția către expresia ei.

Van Gogh folosește lovituri bogate și texturate, care insuflă viață și textură operei, transmițând, în același timp, forță și vulnerabilitate. Paleta de culori este compusă în principal din nuanțe umbrite; totuși, există o căldură ce emană din pielea ei, oferindu-i prezenței sale o strălucire specială în mijlocul tonurilor întunecate. Această lucrare nu reflectă doar experiența umană, ci echivalează încheierea unei epoci cu mare semnificație istorică, deoarece vorbește despre clasa muncitoare și poveștile lor—o temă prevalentă în epoca lui Van Gogh. Greutatea emoțională a imaginii îi lasă pe spectatori să reflecteze asupra poveștilor din spatele ochilor acestei femei remarcabile, trezind atât empatie, cât și admirație.