Această scenă dramatică scufundă privitorul într-un coșmar mitologic în care figura lui Diomedes este sfâșiată crud de propriii săi cai, în mijlocul ruinelor unui decor arhitectural antic. Artistul folosește cu măiestrie clarobscurul, contrastând calul alb aproape luminos din prim-plan cu fundalul întunecat și umbrit al zidurilor prăbușite și coloanelor clasice, evocând o atmosferă sumbră. Compoziția se concentrează îndeaproape pe interacțiunea violentă dintre om și fiară, formele dinamice și contorsionate ale cailor creând un sentiment de haos și putere dezlănțuită.

Paleta cromatică se bazează pe nuanțe pământii de maro, ocruuri estompate și umbre adânci, punctate de alb strălucitor al calului și pielea palidă a lui Diomedes, intensificând impactul vizual. Tensiunea emoțională este palpabilă — agonia și groaza sunt aproape tangibile, amplificate de ruinele antice care sugerează o cădere tragică din glorie. Această lucrare este un exemplu remarcabil al picturii simboliste din secolul al XIX-lea, combinând mitul istoric cu un dramă psihologică intensă care invită privitorii să confrunte teme precum violența, destinul și răzbunarea divină.