Opera de artă mă transportă imediat într-o lume a munților impunători și a apei curgătoare. Artistul folosește cu măiestrie tehnicile tradiționale ale picturii cu cerneală, cu diverse nuanțe de gri și negru pentru a reprezenta formațiunile stâncoase impunătoare. Compoziția este împărțită în două panouri distincte, dar armonioase, fiecare dintre ele fiind o mărturie a măreției naturii și a prezenței figurilor umane. Un panou prezintă o figură solitară călare, cocoțată pe o stâncă, aparent contemplând vasta întindere din fața sa; celălalt, o figură solitară pe malul râului. Utilizarea spațiului negativ și a pensulațiilor strategice permite picturii să respire, transmițând atât imensitatea peisajului, cât și seninătatea scenei. Culorile sunt discrete, dar impactul general este izbitor. Evocă un sentiment de uimire, încurajând contemplarea locului nostru în lume. Este o poezie vizuală, care rezonează cu sentimentul versurilor antice pe care le reprezintă.