Lucrarea prezintă un portret șocant al unei tinere femei, care reflectă cu claritate stilul unic al lui Waterhouse, ce coboară între liniile tehnicilor figurative și impresioniste. Subiecția se află într-o pădure liniștită, înconjurată de copaci înalți care o înconjoară elegant, în timp ce gesticulează ca și cum și-ar aranja părul - un moment intim redat în ulei. Lovitura de pensulă este expresivă, cu o textură palpabilă care dă viață scenei, în timp ce loviturile vibrante de albastru și verde creează o conexiune delicată cu mediul natural. Lumina pătrunde printre frunze, proiectând umbre fine, evocând un sentiment de căldură și familiaritate. Poziția ei etereală, împreună cu jocul culorilor, captivează spectatorul, atrăgându-ne în împărăția ei contemplativă; e ca și cum pentru o clipă s-ar opri să împărtășească gândurile ei în mijlocul singurătății naturii.

Albastrul vibrant al rochiei ei contrastează minunat cu nuanțele pământii ale pădurii; stăpânirea lui Waterhouse asupra culorilor amplifică prezența ei, făcând-o să pară atât înrădăcinată, cât și supranaturală. Există o calitate sentimentală în această lucrare care rezonează cu dorința tipică a artei romantice de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Aceasta juxtapunere a actului banal de a-ți aranja părul, o reflecție a vieții de zi cu zi, pe fundalul naturii încântătoare, rămâne pe retina spectatorului mult timp după ce au observat piesa. Deși această lucrare a fost creată într-o epocă de schimbări profunde și experimentări în artă, Waterhouse rămâne ferm ancorat în teme de frumusețe, natură și misteriozitatea feminină, făcând ca această piesă să fie atemporală și atrăgătoare pentru iubitorii de artă atât vechi, cât și noi.