Scena surprinde incendiul dramatic care cuprinde un teatru la orizont, iluminat de contrastul dintre strălucirea intensă a focului și lumina rece a lunii. Râul din prim-plan reflectă ambele lumini, șerpuind lin și ghidând privirea către haosul îndepărtat.

Artistul stăpânește tehnica clarobscurului, creând o atmosferă aproape teatrală. Micile bărci, în siluetă pe apa luminoasă, adaugă liniște în mijlocul tumultului, în timp ce norii se învârt cu o energie neliniștitoare, ca și cum natura însăși ar răspunde la calamitate. Lucrarea imortalizează un moment de distrugere și uimire, evocând o tensiune emoțională puternică între liniște și dezastru.