Această operă de artă surprinde o figură în picioare, plasată elegant în profil, elegantă, însă indiscutabil misterioasă. Folosirea liniilor moi și fluide creează un ritm delicat care ghidează privirea privitorului de-a lungul contururilor figuri. Hârtia poartă stilul caracteristic al artistului, unde fiecare trăsătură pare să pulseze cu energie și urgență—o invitație de a explora nuanțele emoțiilor umane capturate în acest moment. Există o anumită intimitate în această reprezentare, ca și cum am fi martori la o reflecție privată, captând o esență efemeră în loc de o imagine fixă. Este o reprezentare brută a singurătății, aproape șoptind un secret despre femeia pe care o descrie; spatele ei este întors, creând o barieră, dar în același timp ne invită să reflectăm asupra gândurilor și sentimentelor sale, o experiență cu adevărat van Gogh.

Paleta de culori, dominată de nuanțe calde de marron și gri deschis, constă în nuanțe subtile care evocă un sentiment de nostalgie și introspecție. Umbrirea delicată folosită pentru a sugera adâncimea aduce viață figuri, creând un fundal contrastant care se simte atât reconfortant cât și melancolic. Fiecare linie rezonează cu intensitatea emoțională a lui van Gogh, trasând paralele cu luptele și reflecțiile care l-au învăluit pe parcursul acestei perioade. Contextul istoric ancorează această lucrare în sfârșitul secolului al XIX-lea, o perioadă plină de turbulențe personale pentru van Gogh; el și-a canalizat stările emoționale în arta sa. Această schiță, deși simplă în execuție, este semnificativă întrucât reprezintă evoluția artistului în explorarea temelor umane în arta sa, corelând atingerile sale emoționale cu natura introspectivă a portretului, evidențiind astfel conexiunea profundă dintre artist și starea umană.