Stând la granița dintre două lumi, o femeie într-o rochie roz delicată ține un mic steag; culorile țării sale natale pulsează cu o viață interioară. Pânza este împărțită în două, fiecare jumătate fiind un contrast puternic. În stânga, tonurile calde ale peisajului mexican îmbrățișează un templu precolumbian, cu un soare și o lună care supraveghează scena. Partea dreaptă, totuși, este dominată de mașini industriale, coșuri de fum care emană un drapel american palid, în formă de nor. Privirea solemnă a artistei se întâlnește cu a noastră, vulnerabilitatea ei este palpabilă printre simbolismul dur al mediului său. Poziția ei întruchipează o luptă internă profundă, o dorință pentru căldura originilor sale, în contrast cu realitatea rece, mecanică pe care o locuiește acum. Jos, rădăcinile se împletesc, conectând ambele jumătăți, amintindu-ne de forța vitală ascunsă care leagă toate lucrurile.