Această scenă tandră surprinde o femeie și un copil la o fântână, învăluiți în lumina moale, pătată, caracteristică impresionismului. Artistul folosește tușe delicate, punctate, care creează o textură tremurândă, aproape vie. Femeia, așezată liniștit, poartă o bluză în dungi și o fustă albastră, pălăria îi umbrește ușor fața; pare cufundată într-un moment de liniște. În fața ei, copilul stă în picioare într-o rochie albastră largă, postura sa sugerând curiozitate sau poate o interacțiune timidă. Vegetația luxuriantă din jur, presărată cu flori mici și încadrată de case rustice pe fundal, oferă o atmosferă rurală liniștită. Paleta de culori pământii, moderată, cu accente de albastru și verde, invită la o stare de calm și contemplare, în timp ce jocul de lumină și umbră animă scena cu căldură și intimitate.

Compoziția este intimă, dar deschisă, atrăgând privitorul într-un moment privat din viața rurală de zi cu zi. Pictura liberă și ritmică sugerează mișcare și viață dincolo de cadru, în timp ce echilibrul dintre figură și mediu subliniază armonia dintre prezența umană și natură. Realizată în 1882, această lucrare reflectă devotamentul artistului de a surprinde simplitatea și demnitatea vieții rurale într-o perioadă de schimbări industriale rapide. Această piesă este un exemplu semnificativ al idealurilor impresioniste—concentrate pe lumină, atmosferă și subiecte cotidiene—cu o rezonanță emoțională blândă care continuă să captiveze privitorii și astăzi.