Această scenă captivantă se desfășoară lângă un puț însorit de pe malul mării, unde două femei se ocupă de actul etern de a scoate apă. Artistul folosește o tehnică punctilistă meticuloasă, creând compoziția din puncte vibrante de vopsea care strălucesc și se amestecă de la distanță, evocând o atmosferă radiantă și liniștită. Cele două femei sunt plasate cu o grație delicată — una ridică găleata prinsă de scripetele puțului, cealaltă se apleacă ținând un vas verde, ambele purtând tonuri contrastante dar armonioase de violet, roșu și nuanțe pământii. În spatele lor, un drum șerpuit urcă dealul, unde o a treia figură se apropie cu un coș, redată ușor pentru a sugera distanța și mișcarea. Marea azurie strălucește cu pânze, iar orizontul se estompează blând în dealuri, echilibrând prim-planul vibrant.

Paleta de culori — dominată de galben cald, nisip auriu și albastru intens — invită la o atmosferă mediteraneană; punctele punctiliste se contopesc vizual pentru a crea efecte luminoase scânteietoare, oferind o calitate aproape tactilă a soarelui și brizei marine. Emoțional, pictura pulsează cu o rutină domestică liniștită și pace cotidiană, sugerând totodată o narațiune continuă a unei vieți intim legate de natură. Istoric, această lucrare provine din apogeul neoimpresionismului, când artiștii au încercat să cuprindă esența luminii prin știința culorilor mai degrabă decât prin tușe largi de pensulă. Tehnica punctilistă este celebrată aici, arătând cum punctele converg pentru a forma scene vii și texturate, făcând această lucrare semnificativă atât din punct de vedere tehnic, cât și pentru frumusețea momentelor cotidiene ridicate la rang de monument.