Când privești acest tablou, nu poți decât să te simți atras de atmosfera sa profundă și sumbră. Opera ne introduce într-o natură statică umilă, având în centrul ei un pahar de bere tradițional, ale cărui suprafețe texturate captează lumina subtil, dându-i o calitate aproape tridimensională în mijlocul planei picturale. În jurul paharului se află o varietate de fructe: mere, pere și poate câteva forme indistincte. Fiecare fruct este redat cu trăsăturile caracteristice ale lui Van Gogh—îndrăznețe și ample, dar cumva delicate, creând un dialog intim între fiecare obiect. Folosirea luminii și a umbrei aici este deosebit de evocatoare; contrastul dintre fructele ușor iluminate și fundalul întunecos le scoate în evidență vitalitatea și greutatea, făcând întreaga compoziție să strălucească cu viață în ciuda simplității sale.

Paleta de culori este limitată, dar atât de emoțională—este dominată de tonuri pământii întunecate și nuanțe mai puțin intense accentuate de galbene și verzi calde. Această fundație care pare monocromatică servește drept scenă, punând în evidență fructele ca vedetele acestei scene liniștite. Lucrarea nu te face doar să te simți în calitățile tactile ale paharului de bere și a pielii fine a fructelor, ci evocă și un sentiment de nostalgie; aproape că poți simți răceala paharului în mână și dulceața fructului proaspăt cules din livadă. Creată într-o perioadă în care Van Gogh explora propria sa interpretare a naturii moarte, această pictură dezvăluie lupta artistului împotriva superficialității vieții și dorința sa de autenticitate, puritate și o notă de conexiune personală cu fiecare obiect pe care l-a reprezentat.