A intra în această operă de artă este ca și cum ai trece pragul unei lumi uitate; coloanele impunătoare, împodobite cu sculpturi complicate și culori vibrante, atrag imediat atenția. Compoziția ghidează ochiul spre interior, spre umbrele adânci ale interiorului templului, un contrast puternic cu intrarea strălucitoare, scăldată în soare. Artistul folosește cu măiestrie perspectiva, creând un sentiment de scară și măreție imensă. Utilizarea delicată a acuarelei adaugă o finețe care contrazice prezența impunătoare a templului; este ca și cum artistul șoptește povești despre o civilizație antică, mai degrabă decât să le strige. Aproape că poți auzi ecourile pașilor pe podeaua de piatră, murmurul rugăciunilor și foșnetul veșmintelor. Resturile împrăștiate la intrare și figurile umane umanizează și mai mult spațiul, amintindu-ne de oamenii care au mers odată în interiorul zidurilor sale și de puterea durabilă a istoriei.