Opera de artă învăluie privitorul într-o lumină moale, difuză, amintind de o dimineață cețoasă sau o seară liniștită. Clădirile de-a lungul malului râului par să strălucească, formele lor se dizolvă în reflexiile acvatice de dedesubt. Tonurile dominante sunt reci – albastre, liliachii și verzi – dar intercalate cu atingeri de tonuri mai calde, cum ar fi ocru al clădirilor și lumina aurie care dansează pe suprafața apei. Se simte ca și cum artistul a surprins un moment trecător, frumusețea efemeră a unei scene liniștite.

Aplicarea meticuloasă a vopselei, folosind puncte mici, distincte, creează o senzație de textură și mișcare. De la distanță, aceste puncte se îmbină, formând o imagine coezivă; de aproape, ele dezvăluie vivacitatea fiecărei culori individuale. Această tehnică, centrală pentru stilul artistului, conferă scenei o calitate delicată, aproape eterică. Compoziția este echilibrată, cu arhitectura și apa oglindită oferind un ritm natural care ghidează privirea. Efectul general este de seninătate și contemplație tăcută, un răgaz de la zgomotul lumii.