În această reprezentare vie, trei tăietori de lemne sunt surprinși în mijlocul acțiunii, înconjurați de ramuri aspre ale unui copac cu frunze rare, ce par să zgârie cerul senin albastru. Personajul central, îmbrăcat într-un vest galben vibrant și o haină portocalie pământie, emite o vitalitate sălbatică, așezat cu încredere pe o ramură bifurcată, cu securea ridicată într-o mână, o postură plină de promisiunea muncii și forței. Privirea lui hotărâtă traversează pânza, creând o conexiune puternică cu privitorul. În apropiere, un tânăr fără cămașă și o altă figură în tonuri mai temperate completează scena, adăugând profunzime și cufundându-ne în ritmul muncii și în unitatea bărbaților legați de cerințele necruțătoare ale naturii. Fundalul prezintă un teren muntos sub un cer liniștit, contrastând puternic cu figurile dinamice din prim-plan.

Executată cu tonuri bogate, pământii și o utilizare magistrală a clarobscurului, pictura sculptează forme musculare și scoarță crăpată – texturi aproape palpabile. Compoziția cu ramuri diagonale generează o mișcare viguroasă care îndrumă privirea în sus, ancorând ferm figurile. Tehnica lui Goya insuflă viață acestei scene rustice, stratificând tușele care se estompează lin în cer, echilibrând realismul cu o dramă aproape teatrală. Emoțional, lucrarea rezonează cu reziliență și camaraderie, evocând o epocă în care munca manuală era o artă nobilă și o mărturie a rezistenței umane. Creată la sfârșitul secolului al XVIII-lea, reflectă valorile iluministe care pun accent pe munca asiduă, legătura cu natura și demnitatea muncii cotidiene. Este o celebrare a muncitorilor umili înălțați la rang de eroi.