Pictura o înfățișează pe o femeie polineziană stând, ținând un copil în brațe. Lângă ea, un alt copil stă în picioare, ținând o jucărie. Figurile sunt redate cu formele simplificate caracteristice lui Gauguin și culorile îndrăznețe și saturate, în special albastrul și verdele profund al rochiei femeii și fundalul. Iluminarea este moale, conferind scenei o senzație blândă, aproape eterică. Este ca și cum aș asista la un moment liniștit de domesticitate, o privire tandră într-o cultură foarte diferită de a mea.

Expresia femeii este senină, aproape stoică, în timp ce fețele copiilor sunt mai animate, sugerând curiozitate și, poate, o notă de aprehensiune. Compoziția este bine echilibrată, figurile sunt aranjate într-un mod care atrage privirea pe pânză. Utilizarea culorii de către Gauguin este izbitoare; nuanțele contrastante ale figurilor față de fundalul estompat creează un sentiment de profunzime și accent. Pictura este un exemplu puternic al fascinației lui Gauguin pentru oamenii și cultura din Pacificul de Sud, transmițând un sentiment de exotism, dar și un sentiment de conexiune umană.