Acest autoportret este un exemplu izbitor al stilului distinctiv al artistului. Artistul privește spectatorul, cu o notă de melancolie în ochi, privirea sa este atât directă, cât și introspectivă. Aplicarea vopselei este îndrăzneață, cu tușe vizibile care creează un sentiment de textură și imediatete. Alegerea unei palete relativ estompate — tonuri de pământ punctate de accente vibrante ocazionale — adaugă calității serioase, aproape sumbre, a picturii. O pălărie stă pe capul său, aruncând o umbră și adăugând la natura enigmatică a portretului.

În spatele figurii, vedem o privire a unei alte picturi, care este în sine o fereastră către lumea artistului. Sugerează teme de sexualitate și exotic, care au fost centrale pentru lucrarea ulterioară a artistului. Compoziția pare intimă, ca și cum am fi martori la un moment privat. Această piesă este o clasă de master în utilizarea culorii și a tușelor pentru a transmite emoție și profunzime psihologică, surprinzând un moment de auto-reflecție și intenție artistică.